Contactează-ne: +373 22 920 320
Donează

Rolul terapiei ocupaționale și ergoterapiei în recuperare

Cele mai largi domenii de aplicare şi acţiune ale terapiei ocupaţionale şi ergoterapiei sunt cele cu specific patologic de psihiatrie, neurologie şi recuperare neuro-motorie, pulmonar, reumatologic, geriatric, pediatric şi afecţiunile care sunt tratate în cadrul balneofizioterapiei. În unităţile sanitare cu aceste profile se pot introduce activităţi de terapie ocupaţională şi ergoterapie în scopul măririi eficacităţii medicale şi al creşterii eficienţei economice.

            Obiectivele principale ale terapiei ocupaţionale şi ergoterapiei în aceste domenii medicale urmăresc:

  • înlăturarea tulburărilor funcţionale pasagere datorate unor afecţiuni simple sau complexe, în care este necesară reeducarea gestuală sau recuperarea unui deficit motor;
  • reeducarea mijloacelor de exprimare (vorbire, atitudine, comportament);
  • restabilirea independenţei bolnavului sub aspect psihosomatic.

Acţiunile bolnavilor intreprinse în cadrul terapiei ocupaţionale şi ergoterapiei au valoare pentru aceştia “… numai dacă semnificaţia actului este recunoscută de altul şi permite stabilirea unei relaţii” (Louis Pierquin).

Pentru atingerea obiectivelor este necesară evaluarea competentă şi realistă a fiecărui caz, iar recuperarea deficienţelor trebuie realizată printr-un ansamblu de mijloace şi posibilităţi medico-sociale individualizate, suple, cu alternative acceptabile.

Planul şi programul de recuperare trebuie să fie realist, elastic şi să evite stagnarea, regresiunea sau eşecul.

Kinetoterapeutul şi ergoterapeutul au rol important în crearea de condiţii şi situaţii care să dezvolte iniţiative noi pentru pacienţi. Relaţiile lor cu pacienţii trebuie să fie bazate pe încredere şi competenţă profesională. De asemenea este foarte importantă cunoaşterea mediului social şi profesional al pacientului, a celui căruia urmează a se integra, relaţiile sale de muncă şi cele familiale.

La fel de importante sunt pentru specialiştii din activitatea terapeutică de acest gen cunoştinţele din domeniul sociologic, sociometric şi ergonomic, toate acestea contribuind la activitatea de recuperare a afecţiunilor invalidante.

Obiectivele ergoterapiei sunt legate de solicitarea şi obţinerea cât mai rapidă a colaborării active a pacientului. În acest fel, din convingere, cu efort de voinţă şi din propriul său interes încearcă să se adapteze unor noi situaţii sau unei vieţi normale, să se integreze în societate.

Distribuie acest articol:

Facebook   Twitter    
Uncategorized @ro 3 iunie 2019