POVEȘTI DE VIAȚĂ ALE REFUGIAȚILOR UCRAINENI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

De mic copil Marina, locuitoare a orașului Zaporojie, visa la o călătorie peste hotare. Să vadă cum trăiește lumea în afara Ucrainei –  să meargă la muzee, să viziteze castele, să intre în Marea Neagră de pe plajele altor țări. În primăvara anului 2022 visul ei s-a împlinit doar că în modul  cel mai urât posibil – armata rusă a atacat Ucraina și milioane de oameni, fugind de ororile războiului au plecat din locurile natale.  Marina, una din beneficiarele Proiectului   “Servicii Medicale și Sociale pentru refugiații Ucraineni din Moldova – Faza III” ,  finanțat de organizația internațională Help – Hilfe zur Selbsthilfe e.V. ,  nu a fost o excepție.

„Familia mea este compusă doar din femei – suntem patru surori (Marina 25, Anastasia 17, Alexandra 14, Valeria 8 ) și bunica Galina (76 ani). Din păcate mama a decedat în 2019. Greutățile pentru noi deveniseră ceva obișnuit – o rutină zilnică. Ne-am obișnuit să nu ne plângem, și ne miram doar atunci când ceva mergea într-adevăr bine. Abia ne revenisem după pierderea mamei și a început războiul. Nu mai așteptam ziua de mâine – doar alarmele antiaeriene îmi aminteau că eu sunt sora mai mare și trebuie să am grijă de cei mici, dar și de bunica bolnavă. ”

După două săptămâni de bombardamente Marina a decis că dacă vrea să supraviețuiască  trebuie să plece cât mai departe posibil.  Lipsa banilor a făcut-o să aleagă trenurile de evacuare, aceasta fiind pentru ele unica posibilitate să părăsească regiunea măcinată de război.

„În ziua de 8 martie 2022, atunci când femeile din toată lumea obișnuiesc să primească flori, noi, 4 surori și cu bunica urcasem, ca printr-o minune, în trenul spre Lviv. În vagonul nostru erau peste 300 de oameni, în mare parte femei și copii. Imaginați-vă cum e să mergi noaptea, fără lumină ca să nu te bombardeze avioanele rusești, și să nu fii sigur nicio clipă că vei ajunge la următoare stație. De data asta am avut noroc. Am coborât la Vinița și peste vreo 12 ore treceam vama, la Otaci, în Republica Moldova . Am urcat în mașina care cu fiecare kilometru parcurs  ne ducea tot mai departe de războiul care mi-a schimbat percepțiile despre viață, mi-a transformat bucuriile copilăriei în multiple griji cărora nu fiecare matur le poate face față. La un moment dat credeam că le-am lăsat acolo, departe în Ucraina, printre ruinele caselor bombardate… Însă  urletul sirenei pe care încă o auzeam dincolo de vamă, peste Nistru, mă petrecea parcă într-o nouă realitate, necunoscută, unde va trebui să depun eforturi zilnice pentru a supraviețui ”.

Ajunși în Țaul familia Marinei a fost cazată la rudele ei îndepărtate. Încetul cu încetul s-au acomodat într-o țară pe care tot mai des o numesc „acasă”.

Evident că de la început i-a fost dificil. Nu știa de unde va face rost de bani să supraviețuiască departe de casă, cât va dura acest calvar, cum se va descurca cu 3 surori minore și o bunica bolnavă. Totul însă s-a rezolvat rapid odată ce a fost vizitată de colaboratorii centrului medico-social „Sf. Iuliana”.

„După ce am făcut cunoștință cu doamnele de la centru totul a revenit la normal. Am început să primim produse alimentare, produse igienice, lenjerie, veselă, iar în momentul când ne-au donat un frigider am simțit că binele începe să predomine în viața noastră. Acum surorile mele învață la școala din localitate, eu sunt în căutarea unui loc de muncă stabil, iar bunica primește tratament specializat. Le-am reușit pe toate datorită atitudinii grijulii și a informațiilor pe care le-am primit de la colaboratorii centrului medico-social „Sf. Iuliana”. Aceste distinse Doamne, care activează în rețeaua centrelor medico-sociale Homecare,  au fost pentru familia mea  în acești 2 ani de zile și tată și mamă.  Am impresia că pentru prima dată în viață pot spune că am avut noroc. Fiind alături de așa oameni nu îmi este rușine să spun că sunt refugiată, fiindcă sunt absolut sigură că întotdeauna ei îmi vor întinde o mână de ajutor. Vă mulțumesc din suflet că  sunteți alături de noi ”

Asociația Obștească „HOMECARE”, cu suportul financiar al organizației internaționale HELP – Hilfe zur Selbsthilfe e.V.,  în cadrul Proiectului “Servicii Medicale şi Sociale pentru refugiaţii Ucraineni din Moldova – Faza III”, continuă să  rămână implicată  în ajutorarea refugiaților ucraineni,  contribuind astfel  la eforturile Republicii Moldova de a face față cererii pentru servicii de sănătate și protecție socială în contextul gestionării fluxului de refugiați ucraineni.

Distribuie acest articol: