October 2019

October 22nd, 2019

 

TRATAMENTUL PALIATIV - ESENȚIAL PENTRU PACIENȚII VÂRSTNICI 

 

Paliația reprezintă acea ramură medicală care asigură condiţii bune de viaţă pentru pacienţii aflaţi în stare avansată a unei boli, fără posibilităţi de vindecare.

Medicina paleativă este cea care abordează global persoana suferindă, inclusiv în stadiile terminale, deşi vindecarea este imposibilă. Obiectivul acesteia este de a asigura cea mai bună calitate a vieţii, atât pentru pacienţi, cât şi pentru familiile lor.

Iniţiatoarea mişcării îngrijirilor paleative fiind dr. as. Sociel Cicely Sauders, care a intuit că pe lângă cancer, îmbătrânirea reprezintă un domeniu ale cărui dimensiuni în lume sunt în continuă creştere.

Încercând să dăm o definiţie tratamentului paleativ precizăm că acesta reprezintă ansamblul tratamentelor medicale şi chirurgicale, totalul îngrijirilor, toate susţinerile psihologice şi spirituale destinate să aline suferinţele somatice şi psihice, să amelioreze calitatea vieţii şi să asigure respectarea demnităţii condiţiei umane oricărui bolnav, indiferent de diagnostic. Demersul trebuie continuat până la moartea bolnavului, deoarece orice strategie curativă este incertă sau ineficace.

Moartea, ca şi naşterea, necesită implicarea medicală pentru asigurarea asistenţei şi confortului, atât a pacientului, cât şi a familiei sale. Pornind de la acceptarea faptului că a muri este un fenomen normal, se impune schimbarea mentalităţii şi atitudinii faţă de muribund, nu numai a personalului medical, ci şi a întregii societăţi. Pe lângă implicarea ştiinţifică, se impune o poziţie profund umanistă încadrată de obicei într-un demers religios.

Deoarece jumătate din decesele de pe glob aparţin comunităţii vârstnice, tratamentul paliativ se adresează mai ales bătrânilor şi are la bază drepturile acestora de a li se lua în consideraţie nevoile biologice, dar şi cele psihologice cu adresabilitate personalizată. Intervenţia psihologului aduce un real beneficiu şi medicului care trebuie să înlăture senzaţia inutilităţii sale în faţa bolii incurabile şi a morţii inevitabile.

Scopul tratamentului paliativ geriatric

Tratamentul paleativ geriatric are o serie de obiective dintre care amintim:

  • combaterea durerii pacienţilor;
  • garantarea unei cât mai mari autonomii posibile omului bolnav;
  • asigurarea unei relaţii optime între suferind şi anturaj, pe baza afecţiunii şi respectului;
  • sprijinul psihologic acordat bolnavului;
  • sprijinul psihologic acordat familiei pacientului, pentru ca aceasta să poată suporta starea bolnavului, dar şi sfârşitul acestuia.

Adeseori este necesar şi foarte util şi sprijinul oamenilor bisericii.

Noţiunea de „acompaniament relaţional“ implică ansamblul contactelor psihice dintre bolnav şi cei ce se ocupă de el, fiind una dintre cele mai dificile faţete ale tratamentului paliativ. Aceasta se opune abandonului şi depăşeşte actul medical propriu-zis.

Confort fizic prin „nursing“

O componentă esenţială a demersului paleativ este „Nursingul“. Acesta aparţine familiei şi personalului medical ajutător. Nursingul constă în realizarea confortului fizic al acelor pacienţi care şi-au pierdut în mare parte autonomia. Obiectivele principale ale nursingului sunt: asigurarea alimentaţiei, a hidratării, menţinerea unei igiene riguroase, mobilizarea activă, îngrijirea pielii, asigurarea micţiunilor şi a scaunului, ocuparea timpului cu cărţi de lectură, radio, televiziune, vizite, precum şi cu dreptul la o anumită imagine personală (grija faţă de îmbrăcăminte, coafură).

Unde se aplică demersul paliativ

După părerea specialiştilor, locul ideal pentru aplicarea demersului paliativ este acasă la bolnav, în mediul său familial şi familiar. În cazurile extreme, îngrijirea acestor pacienţi poate fi făcută în instituţii de asistenţă medicală sau socială.

Indiferent de locul aplicării tratamentului paleativ, trebuie să reţinem că muribunzii au drepturile lor la confort psihic şi somatic, au dreptul la respect şi, aşa cum toţi avem „dreptul la sănătate“ şi ei au „dreptul la afecţiune şi umanism“.

(articol de Rodica Ghiuru)

________________________________________________________________________________________________________________________________________________

October 10th, 2019

CE ESTE ÎMBĂTRÂNIREA SĂNĂTOASĂ?

 

OMS definește îmbătrânirea sănătoasă "ca procesul de dezvoltare și menținere a capacității funcționale care să permită bunăstarea la vârstă înaintată".  Aceasta include capacitatea vârstnicului de a:

  • răspunde nevoilor de bază;
  • putea să învețe și să ia decizii;
  • a fi mobil;
  • construi și menține relații sociale;
  • contribui la dezvoltarea societății. 

Îmbătrânirea sănătoasă este punctul central al activității OMS privind îmbătrânirea populației între 2015 și 2030. „Îmbătrânirea sănătoasă” înlocuiește vechiul cadru de politici privind „îmbătrânirea activă” elaborat în 2002 de către OMS. Politicile privind îmbătrânirea și sănătatea sunt adesea neconcordante, fragmentate sau inexistente. Pentru a crea politici eficiente pentru persoanele în vârstă, liderii au nevoie de îndrumări și instrucțiuni clare cu privire la ceea ce funcționează, pe baza celor mai bune dovezi disponibile.  Sănătatea și bunăstarea sunt determinate nu numai de moștenirea genetică și de caracteristicile personale, ci și de mediile fizice și sociale în care trăim.  Conform OMS, crearea unor medii cu adevărat favorabile vârstei necesită acțiuni în multe sectoare: sănătate, îngrijire pe termen lung, transport, locuință, muncă, protecție socială, informare și comunicare și prezența mai multor actori - guvern, prestatori de servicii, societate civilă, familie.  OMS ridică gradul de conștientizare cu privire la importanța mediilor în determinarea îmbătrânirii sănătoase și încurajează crearea unor medii favorabile vârstei prin:

  • elaborarea orientărilor bazate pe dovezi privind mediile favorabile vârstei;
  • furnizarea unei platforme de informare pentru schimbul de informații și experiență;
  • cultivarea și dezvoltarea rețelei globale a OMS de orașe și comunități „prietenoase cu vârstnicii”. 

Sistemele de sănătate trebuie transformate astfel încât să poată asigura accesul la intervențiile medicale care să răspundă nevoilor persoanelor în vârstă și să poată contribui la prevenirea dependenței de acestea.  OMS a identificat trei abordări care vor servi mai bine nevoilor populațiilor în vârstă:

  • Dezvoltarea și asigurarea accesului la servicii care oferă asistență medicală centrată pe problemele de sănătate ale persoanelor vârstnice;
  • Orientarea sistemelor în jurul nevoilor;
  • Asigurarea de forță de muncă calificată și suficientă.

Sistemele de îngrijire pe termen lung (inclusiv îngrijirile paliative) sunt necesare în toate țările pentru a răspunde nevoilor persoanelor în vârstă.  OMS a identificat trei abordări care vor fi cruciale: 

  • stabilirea fundațiilor necesare pentru un sistem de îngrijire pe termen lung;
  • construirea și menținerea unei forțe de muncă instruite corespunzător;
  • asigurarea calității îngrijirii pe termen lung.

Pentru a sprijini aceste abordări, OMS: 

  • dezvoltă orientări, oferind îndrumări bazate pe dovezi privind modul de dezvoltare, extindere și îmbunătățire a calității serviciilor de îngrijire pe termen lung, cu accent pe țările cu resurse mai puține;
  • acordă asistență tehnică și sprijin țărilor care introduc și extind serviciile de îngrijire pe termen lung;
  • dezvoltă instrumente și pachete de formare pentru personalul calificat (îngrijitorii oficiali) și necalificat

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________

October 1st, 2019

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PERSOANELOR ÎN ETATE

 

Ziua internaţională a persoanelor vârstnice este marcată în fiecare an la 1 octombrie pentru promovarea drepturilor persoanelor de vârsta a treia, prin încurajarea de a participa activ la viaţa economică, politică, socială şi culturală, dar şi pentru promovarea unei imagini pozitive a îmbătrânirii, lipsită de discriminare, prin incluziune socială.

Sărbătoarea vârstnicilor a fost instituită, la 14 decembrie 1990, de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în baza Rezoluţiei nr. 45/106. A fost iniţiată în 1982 prin elaborarea unui Plan internaţional de acţiune privind ajutorarea persoanelor în vârstă. Planul a fost adoptat în acelaşi an de către Adunarea Mondială privind Îmbătrânirea şi aprobat de către Adunarea Generală a ONU.

În 2002, a doua Adunare Mondială privind Îmbătrânirea a adoptat Planul internaţional de acţiuni privind îmbătrânirea, pentru a răspunde provocărilor cu care se va confruntă populaţia în vârstă în secolul al XXI-lea, şi, totodată, pentru a promova dezvoltarea unei societăţi pentru toate vârstele. Printr-o serie de rezoluţii ulterioare, Adunarea Generală a ONU şi Consiliul Economic şi Social au cerut guvernelor statelor membre ONU să elaboreze cu prioritate programe vizând sprijinirea persoanelor de vârsta a treia. În acest sens, în cadrul guvernelor statelor lumii au fost înfiinţate departamente specializate pe acest gen de probleme.

Potrivit ONU, la nivel mondial, populaţia de peste 60 de ani este estimată să ajungă la 1,4 miliarde în 2030. La nivel european, speranţa de viaţă atinge, în 2050, valoarea medie de 81 de ani la femei şi 75 de ani la bărbaţi.

Uniunea Europeană în ansamblu se confruntă cu o îmbătrânire a populaţiei. Potrivit unui studiu demografic publicat în anul 2015, de Oficiului European de Statistică (Eurostat), până în anul 2080, aproape 30% din cetăţenii Uniunii Europene vor avea vârsta de 65 de ani sau peste, potrivit site-ului http://ec.europa.eu/. Mai mult, se estimează că procentul persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani va depăşi 12% din populaţia totală, până în 2080. Această predicţie statistică vine după o alta din 2013, potrivit căreia, pentru prima dată în istoria omenirii se estima că, în 2050, numărul persoanelor peste 60 de ani va fi mai mare, la nivel mondial, decât numărul copiilor. Şi în Republica Moldova, segmentul populaţiei vârstnice va înregistra o tendinţă accelerată de creştere. 

Acest fenomen al îmbătrânirii populaţiei implică necesitatea acordării unei atenţii sporite nevoilor speciale şi problemelor cu care se confruntă persoanelor în vârstă, în special în privinţa riscului sărăciei şi excluziunii sociale. Persoanele vârstnice din ţara noastră sunt beneficiare ale măsurilor de protecţie socială susţinute de sistemul de asigurări sociale care acoperă riscul de bătrâneţe prin pensii, şi de măsurile de asistenţă socială pentru situaţii de dificultate sau vulnerabilitate individuală, ca dizabilitatea, situaţiile de dependenţă, sărăcia, potrivit https://msmps.gov.md. Măsurile de asistenţă socială sunt susţinute financiar din bugetul de stat, bugetele locale, precum şi din bugetele de asigurări pentru anumite categorii de facilităţi şi servicii.

Centrele medico-sociale de zi și de îngrijire la domiciliu prin serviciile oferite constituie ca o alternativă viabilă pentru persoanele varstnice singure, imobilizate la pat sau la domiciliu, fără aparținători sau neglijate de catre aceștia  și cu venituri scazute. Prin servicile oferite dorim ca beneficiarii sa se simta mai in siguranta iar noi alaturi de ei mai impliniti prin ajutorul oferit. Aceasta zi să le aducă bucurie în inimi alături de cei dragi și alături de personalul care îngrijesc de persoanele beneficiare  ale centrelor de zi create și susținute de către Asociația Obștească HOMECARE.