September 2018

26 September 2018

CATARACTA: factorii de risc și simptome

Factorii de risc includ: 

- varsta inaintata;
- etnia, cu un risc crescut in randul nativilor americani si afro-americani;
- sexul feminin, cu toate ca acest lucru nu este dovedit pentru toate tipurile de cataracta;
- istoricul familial (factorii genetici), in special in cazul persoanelor care sufera si de alte boli ereditare. Acestea au un risc de a dezvolta boala de pana la 50%. Dintre bolile ereditare care asociaza cataracta, amintim: distrofia miotonica (cea mai frecventa distrofie musculara a adultului) si galactozemia (boala rara, cu afectarea metabolismului galactozei); 
- culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune la cataracta in cazul persoanelor cu ochi caprui inchis sau negru.

Unele boli cronice pot creste riscul aparitiei cataracteiDintre acestea reamintim pe cele mai importante: 
diabetul zaharat. Pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut de aparitiei a cataractei, prin leziuni aparute la nivelul cristalinului ca rezultat al hiperglicemiei cronice (nivel crescut al glucozei in sange); 
glaucomul. Anumite medicamente folosite in tratamentul glaucomului cresc riscul aparitiei cataractei. Tratamentul chirurgical al glaucomului poate, de asemenea, sa creasca riscul de aparitie al cataractei;
hipertensiunea arteriala. Exista o legatura intre hipertensiunea arteriala si aparitia cataracteifara a cunoaste insa mecanismul fiziopatologic exact.

Alti factori de risc:
fumatul. Fumatorii au un risc mai mare de a face cataracta, datorita faptului ca fumul afecteaza cristalinul prin radicalii liberi si diferitele substante toxice eliberate in timpul fumatului. Radicalii liberi pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului;
- infectiile aparute pe parcursul sarcinii pot afecta fatul, astfel ca rubeola sau varicela pot cauza cataracta dupa nastere;
- lumina ultravioleta (UV), in special tipul B (UVB), pot cauza cataracta. Studiile au aratat ca o expunere indelungata accidentala sau profesionala la UVB cauzeaza cataracta dupa un anumit interval de timp;
alcoolul, in special consumul cronic, a fost definit de diferite studii ca poate cauza cataracta; 
- corticoterapia indelungata (medicamente cu efect antiinflamator puternic), folosite in mod special in cazul pacientilor cu boli imune, astm bronsic sau emfizem pulmonar (in ultimele 2 boli se foloseste corticoterapia inhalatorie) 
hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor in sange) cu depunerea acestora in vasele sanghine mici, poate agrava cataracta;

Anumite simptome pot semnala agravarea cataractei sau aparitia unor complicatii grave: 
- durere oculara severa; 
- vedere dubla sau pierderea brusca a vederii (amauroza fugace). 

Este necesar consultul oftalmologic in urmatoarele situatii: 
- necesitatea schimbarii frecvente a lentilelor pentru ochelari; 
- vedere dubla, incetosata, aparuta treptat; 
- vedere ingreunata in timpul zilei datorata fotofobiei (sensibilitate accentuata la lumina);
- sofat ingreunat pe timpul noptii datorita sensibilitatii crescute la luminile din trafic; 
- tulburari vizuale care afecteaza activitatile zilnice.
In cazul adultilor care sufera de cataracta este recomandat un control oftalmologic la un anumit interval de timp specificat de medicul de familie. 

Simptome

In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care amintim: 
- vedere incetosata, greoaie, neclara;
fotofobie (nu suporta lumina), fie cea naturala sau artificiala. Sofatul este de asemenea ingreunat datorita disconfortului vizual cauzat de lumina farurilor din trafic; 
- necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari; 
- vedere dubla;
- dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.
Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenila) sau a altei patologii oftalmologice. 

Consult de specialitate

Diagnosticul de cataracta, in special in stadiile incipiente, nu necesita un tratament medicamentos sau chirurgical, fiind suficienta doar o urmarire atenta a evolutiei bolii. Tulburarile vizuale accentuate, care influenteaza activitatile zilnice si predispun la diferite accidente, necesita un tratament chirurgical. 

Problemele de vedere pot fi evaluate de: 
- oftalmolog;
- optometrist; 
- asistent medical;
- medicul de familie; 
- medic generalist. 

Cu toate ca tulburarile vizuale pot fi evaluate de mai multe persoane care lucreaza in domeniul medical, doar medicul oftalmolog poate trata cataracta

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

10 September 2018

OSTEOPOROZA. Tratament și prevenire.

Fiind o boala osoasa care demineralizeaza osul, fragilizandu-l, osteoporoza detine un record absolut: este cea mai importanta cauza de fracturi la persoanele de peste 50 de ani, fiind vinovata de aproape 80% din totalul lor. Va puteti imagina ce urmeaza de aici: durere, spitalizare, interventii chirurgicale, posibile complicatii si o lunga perioada de recuperare, cheltuieli etc. Pentru a preveni toate aceste neajunsuri, ne putem pune intrebarea logica: ce putem face pentru a nu ajunge aici? Cum putem evita sau trata osteoporoza?

De la normal la patologic

Inainte de a porni in cautarea raspunsurilor la aceste intrebari, ar fi bine sa stim care sunt factorii care influenteaza sanatatea osului.
In mod obisnuit, osul se gaseste intr-o permanenta activitate de resorbtie si formare, dupa 30-35 de ani densitatea osoasa incepand sa scada. La femei, pierderea osoasa se accelereaza dupa menopauza, cand scade dramatic secretia de hormoni estrogeni si progesteron, care au un rol protector.
Exista hormoni care accelereaza remodelarea (hormonul paratiroidiantiroxinavitamina Dhormonul de crestere) si altii care o diminueaza (calcitonina, estrogenii).
Hormonii nu sunt insa totul. Alti factori precum rasa, factorii genetici, alimentatiaexercitiul fizic si modul de viata sunt foarte importanti in ceea ce priveste rata pierderii osoase in menopauza chirurgicala sau naturala. Fumatulalcoolismul, sedentarismul si obezitatea sunt factori care sporesc riscul de osteoporoza.
Menopauza, rasa si factorii genetici fiind inevitabili, domeniul in care putem interveni este stilul de viata prin invatarea unor comportamente care s-au dovedit a fi utile prevenirii si ameliorarii osteoporozei.
 

Cum diagnosticam osteoporoza?

Cea mai buna metoda de diagnosticare a osteoporozei in momentul de fata este osteodensitometriaprin absorbimetrie cu raze X. Masoara indici specifici, scorul T fiind cel mai important. Diagnosticul de osteoporoza se pune cand scorul T este mai mic sau egal cu 2,5, iar de osteopenie – cand acest scor se gaseste intre -1 si -2,5.
 

Alimentatie antiosteoporoza

Asigurarea unui aport de calciu normal este foarte importanta in prevenirea osteoporozei. In lipsa calciului, hormonul paratiroidian va actiona asupra oaselor pentru a mentine o concentratie constanta a calciului in sange, demineralizandu-le.
Laptele si produsele lactate sunt o sursa bogata de calciu, dar nu cea mai buna. Fiind bogate in proteine, contribuie la cresterea aciditatii sangelui, ceea ce forteaza calciul sub forma de bicarbonat sa iasa din os pentru neutralizarea aciditatii. Prin colesterolul continut, contribuie la aparitia unor problemelor cardio- si neurovasculare pe termen lung. Pe de alta parte, laptele degresat este destul de greu absorbabil.
O sursa fara risc de calciu o constituie vegetalele, cerealele integrale, semintele de susan, mac, nucile, soia, lintea, legumele cu frunze, tofu.
De evitat ar fi bauturile carbogazoase, produsele bogate in fosfati precum branza topita, care cresc riscul demineralizarii osoase. Suplimentele de calciu pot fi recomandate cand alimentatia este saraca.
 

Expunerea la soare

Sub influenta razelor ultraviolete, pielea poate produce provitamina D. Aceasta vitamina este mai departe transformata in vitamina D activa in ficat si rinichi. Rolul ei este de a creste absorbtia calciului la nivelul intestinului, de a reduce eliminarea calciului in urina si de a-l fixa in oase. Pentru a asigura necesarul zilnic de vitamina D este suficienta o expunere de 15 minute a pielii fetei si mainilor de 3-4 ori/saptamana in intervalul martie-octombrie. In perioada noiembrie-februarie, aportul din aceasta vitamina va fi asigurat din suplimente vitaminice.
 

Tratament medicamentos

Mai multe medicamente sunt capabile sa scada resorbtia osoasa si chiar sa stimuleze productia de os nou la persoanele cu osteoporoza. Din grupul celor care scad resorbtia amintim calciulestrogeniicalcitonina, bifosfonatii (Fosamax, Actonel, Bonviva), modulatorii recaptarii selective a estrogenului (Evista). Medicamente osteoformatoare sunt vitamina D, hormonul paratiroidian (Teriparatide), ranelatul de strontiu (Protelos). Pe baza studiior, cele mai eficiente in reducerea riscului de fractura par a fi ranelatul de strontiu, bifosfonatii si parathormonul (foarte scump insa).
 

Exercitiul fizic si osteoporoza

Exercitiul fizic este o componenta importanta a profilaxiei si tratamentului. Marele adevar este ca, pentru a fi mentinut, osul trebuie sa fie solicitat. Exista numeroase studii care arata ca nivelul de incarcare a osului influenteaza pozitiv cresterea si remodelarea osoasa.
Pentru persoanele care inca nu sufera de osteoporoza, sunt indicate sporturile de impact si exercitiile cu purtare de greutate. Astfel, alergarea, baschetul, tenisul, voleiul, gimnastica aerobica, badmintonul, schiatul sunt foarte indicate. Mai puteti lua in considerare urcatul scarilor, urcatul pe munte, exercitiile cu greutati.
Eficienta exercitiilor este mai buna atunci cand sunt repetate cu regularitate (zilnic!), de durata scurta si suficient de intense pentru a produce tensiune la nivelul osului.
Pentru pacientii deja afectati de osteoporoza, exercitiile „de impact” sunt contraindicate datorita cresterii riscului de fractura si tasare. Totusi exercitiile supravegheate, usor rezistive, progresive, pot creste densitatea minerala chiar si la pacientii osteoporotici. Mersul pe jos timp de 45 de minute de trei ori pe saptamana sau 30 de minute zilnic este foarte indicat pentru mentinerea densitatii minerale a membrelor inferioare si bazinului. Desi nu sunt osteogenetice, inotul si ciclismul pot fi indicate pentru mentinerea in forma si dezvoltarea fortei musculare.
Un loc special trebuie oferit evitarii pozitiilor care accentueaza cifoza si acelor exercitii care pot preveni deformarea coloanei vertebrale, precum si celor care pot dezvolta echilibrul si coordonarea. 
Exercitiile de extensie a coloanei vertebrale se asociaza cu o scadere a riscului de cadere si fractura, indiferent daca se iau sau nu medicamente. Care sunt acestea? 
1. Din pozitia intins pe spate, cu genunchii flectati la 90, se pot executa miscari de dute-vino ale bratelor intinse deasupra capului, care coboara apoi in pozitie intinsa, perpendicular pe axul corpului.
2. Din aceeasi pozitie culcat, cu coatele la 90 si bratele perpendiculare pe axul corpului, exercitii de rotatie a umerilor prin balansarea in jos si in sus a antebratelor.
3. Din pozitia sezut pe un scaun cu spatar, exercitii de extensie a bratelor.
4. Din aceeasi pozitie sezand, cu coatele flectate, exercitii de impingere a coatelor in spate.
5. Tot din sezut, cu mainile la ceafa, exercitii de extensie si impingere a coatelor in spate.
6. Din pozitia intins pe burta cu o perna sub abdomen, exercitii de ridicare a umerilor, cu extensia bratelor in lungul corpului.
7. In pozitia „in patru labe”, cu spatele relaxat, exercitii de ridicare alternativa a bratelor si membrelor inferioare la orizontala.

Anumite amenajari in casa sunt utile: montati balustrade la scari si manere de care sa va puteti prinde la baie, etajere care sa nu fie prea inalte, acoperiti podeaua alunecoasa cu mocheta, mascati cablurile electrice sau de telefon.

Prevenirea fracturilor – cea mai de temut complicatie a osteoporozei – e posibila. 

Autor: Dr. Ionut Dobrescu
Sursa: Revista Viata + sanatate

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

05 September 2018

 ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL: factorii de risc, simptome și tratament la domiciliu.

Factorii de risc pentru un accident vascular cerebral pot fi mo  dificati sau nu. 
Anumite afectiuni pot creste riscul de AVC. In cazul in care aceste afectiuni pot fi tinute sub control, riscul de AVC poate scadea.

Factorii de risc care pot fi controlati sunt: 
- tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca importanta dupa varsta 
- diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaza prin AVC. Prezenta diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza afectarii circulatiei care apare in aceasta boala. 
- nivelul crescut de colesterol din sange poate duce la afectiuni ale arterelor coronare si la infarct miocardic, care la randul lor determina lezarea musculaturii inimii (miocardului), iar aceasta la randul ei poate determina cresterea riscului de AVC 
- afectiuni ale arterelor coronare, care pot determina aparitia unui infarct miocardic si a unui accident vascular cerebral 
- alte afectiuni cardiace, precum fibrilatia atriala, endocardita, afectiuni ale valvelor cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie 
- fumatul, inclusiv fumatul pasiv 
- lipsa activitatii fizice 
- obezitatea 
- folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la femeile care fumeaza sau care au avut pana in prezent tulburari de coagulare - si anticoagulantele sau corticosteroizii. Se pare ca la femeile aflate in menopauza, terapia de inlocuire hormonala are un risc mic de accident vascular cerebral 
- consumul crescut de alcool. Persoanele care consuma excesiv alcool, in special cele care au intoxicatii acute cu alcool (betii) au un risc mare de AVC. Betia alcoolica se defineste prin consumul a mai mult de 5 pahare de alcool intr-o perioada scurta de timp 
- folosirea de cocaina sau de alte droguri ilegale.

Factorii de risc care nu pot fi modificati sunt: 
varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se dubleaza cu fiecare decada dupa 55 ani. Cel putin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au varsta de 65 de ani sau mai mult. 
rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decat persoanele de alte rase. In comparatie cu albii, americanii negri tineri, atat femeile cat si barbatii, au un risc de 2 -3 ori mai mare de a face un AVC ischemic si de a deceda din aceasta cauza 
sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei pana la varsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate. La toate varstele, mai multe femei decat barbati decedeaza din cauza unui AVC 
istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare daca un parinte, un frate sau o sora a avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor 
prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitor. 

Simptome

Prezenta de simptome ale accidentului vascular cerebral impune un consult medical de urgenta. Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al: 

- starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei pe o parte a corpului 
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete, vedere dubla sau pierderea vederii 
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti 
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii 
dureri de cap severe 
- simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale celui hemoragic. Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei si de extinderea regiunii afectate 
- simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de obicei in jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier in care este cheagul. De exemplu, un AVC in partea dreapta a creierului da simptome in partea stanga a corpului. 
- simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot fi similare celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescuta in creier, cum ar fi dureri de cap severe, greturi si varsaturi, "intepenirea" gatului, ameteli, convulsii, iritabilitate, confuzie si posibil inconstienta 
- simptomele unui AVC pot progresa in curs de cateva minute, ore sau zile, adesea in mod treptat. De exemplu, slabiciunea usoara poate evolua spre o incapacitate de a misca bratul si piciorul de pe o parte a corpului. 
In cazul in care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sange mare (ischemic), simptomele apar brusc, in decurs de cateva secunde. 

In cazul in care o artera care este ingustata deja de ateroscleroza este blocata, de obicei simptomele se dezvolta gradat, in curs de cateva minute sau ore, sau mai rar, in cateva zile. 
Daca in cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, persoana respectiva poate prezenta o modificare treptata a gandirii, comportamentului, echilibrului sau a miscarii (dementa multi-infarct). 

Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite gresit varstei mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afectiuni si care pot fi asemanatoare.

Tratament 

Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral si al problemelor medicale asociate cu acesta, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si presiunea intracraniana crescuta, poate minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele de supravietuire. Inceperea unui program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un AVC creste sansele de recuperare a unora din abilitatile care au fost pierdute.

De retinut!

Persoanele care sunt in stare de inconstienta imediat dupa un accident vascular cerebral au cea mai mica sansa de vindecare completa. Unele persoane pot avea o recuperare proasta din cauza localizarii si a extinderii leziunii creierului. Totusi, multi oameni se recupereaza foarte bine. 
Nu se poate prezice cu exactitate cat de mult se va recastiga din abilitatile fizice anterioare. Cu cat se pastreaza mai multe abilitati imediat dupa un accident vascular cerebral, cu atat sunt mai multe sanse ca persoana respectiva sa fie independenta dupa externarea din spital. 
Dupa un accident vascular cerebral: 
- pacientii de regula au cel mai mare progres in capacitatea de a merge in primele 6 saptamani. Cea mai mare parte din recuperare are loc in primele 3 luni 
- vorbirea, echilibrul si abilitatile necesare pentru activitatea de zi cu zi se recastiga mai lent si pot continua sa se imbunatateasca in primul an 
- circa jumatate din persoanele care au avut un accident vascular cerebral au probleme legate de coordonare, de comunicare, de rationare sau de comportament care le afecteaza munca si relatiile interpersonale 
- dupa ce o persoana a avut un accident vascular cerebral, membrii familiei pot invata moduri de a-i asigura acesteia suport in vederea reabilitarii si de a-i oferi incurajare.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Dupa un accident vascular cerebral, tratamentul la domiciliu este o parte importanta a procesului de reabilitare. Poate fi nevoie de dispozitive care sa usureze activitatea cotidiana: 

- alimentarea: daca mana este slabita, se pot folosi dispozitive de agatat, din metal prin a caror manevrare cu usurinta, se pot apuca si utiliza obiectele in cazul persoanelor slabinte
- imbracarea: dispozitive denumite "reachers" pot ajuta la punerea sosetelor sau a ciorapilor daca mana sau bratul este slabit 
- mersul, plimbarea: pot fi folosite carje pentru a se preveni caderile.